Traducere de Octavian Cocoş
Sunt râu solemn şi-n ziua luminată
eu oglindesc a lumii frumuseţe;
şi-n murmur surd de unde îndrăzneţe
poţi auzi cea junglă îndepărtată.
Pe spuma mea şi soarele pluteşte;
şi pieptănându-şi penele-n vântoasă,
în după-amiezi, acvila viguroasă
deasupra apei mele se roteşte.
Adânc şi lat şi plin de întristare,
când trec prin munţi, care de nori se-anină,
eu apa mea le-o urc pân' la picioare;
apoi sub frunze stau privind la stele,
în unda clară aşteptând să vină
de sus din cer vreuna dintre ele.
vezi mai multe poezii de: José Eustacio Rivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.